Poveste Pascală

Poveste Pascală

   Paştele este cea mai importantă sărbătoare a creştinătății, fiind o sărbătoare emoţionantă şi plină de speranţă. Aceasta reprezintă  în primul rând, învierea lui Iisus Hristos, iar în al doilea rând eliberarea evreilor de sub robia egipteană devenind independenţi. Este cea mai importantă sărbătoare pentru că se face trecerea de la întuneric la lumină, de la moarte la viaţă. Cu o săptămână înainte de Paşti se serbează duminica Floriilor sau intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim, moment când Iisus Hristos a fost întâmpinat cu ramuri de finic şi cântări de bucurie, din acest moment începând Săptămâna Patimilor. Pe parcursul săptămânii ce s-a terminat s-au oficia numeroase slujbe, cele mai importante fiind deniile. În joia mare tradiţia spune că trebuie să ne punem pe treabă şi să trecem la înroşitul ouălelor pentru masa de Paşte, această tradiţie vine din momentul în care Maica Domnului s-a dus să-şi plângă copilul răstignit şi a adus cu ea un coş cu ouă, aşezându-l sub cruce şi picurând sânge din rănile Domnului acestea s-au înroşit şi tradiţia a ţinut până în zilele noastre, ba chiar s-a dezvoltat devenind o artă în folclorul românesc, regăsindu-se tradiţia încondeiatului de ouă.

   Vinerea mare este momentul când Iisus Hristos a parcurs drumul crucii, această zi este cea mai cruntă fiind marcată de momentul răstignirii Lui pe cruce , momentul când a fost batjocorit deoarece i s-a dat să bea în loc de apă oţet şi a fost biciuit cu urzici, ca mai apoi să fie răstignit pe cruce. În această zi creştinii obişnuiesc să ţină post negru toată ziua, iar seara la biserică se oficiază ceremonia scoaterii Sfântului Epitaf din altar, semnificând coborârea lui Iisus Hristos de pe cruce şi pregătirea trupului său pentru înmormântare. Seara s-a cântat Prohodul şi se înconjoară biserica cu Sfântul Epitaf. În această zi tradiţia spune că nu este voie să se mănânce urzici şi să se bea oţet, nu se face curat, nu se spală şi este evitată orice muncă. În Sâmbăta mare femeile pregătesc mâncarea pentru masa de Paşti şi fac ultimele retuşuri pentru hainele care se vor purta în noaptea de Înviere, tradiţia spune că femeile trebuie să poarte o cămaşă nouă iar bărbaţii o pălărie, cum în Săptămâna Patimilor se poartă haine negre  în noaptea de Înviere vor fi schimbate cu unele albe sau cu unele noi.

    Seara după ce mergem la biserică să luăm Lumina Sfântă care simbolizează trupul jertfit şi înviat al Domnului Iisus Hristos, ajunşi acasă de la slujba de Înviere este aşteptatul moment al ciocnirii ouălelor ceea ce semnifică sacrificiu al divinităţii primordiale, se spune că prima oară ciocnesc părinţii ca mai apoi să urmeze şi rândul copiilor, în prima seară se ciocneşte doar cu „capul” oului ca în zilele următoare să se poată ciocni şi cu partea opusă.

   Această sărbătoare este plină de momente emoţionante pentru istoria ortodoxiei, încărcată cu tradiţii care îşi au datina de acum mulţi ani şi o sărbătoare care ne îndeamnă să fim mai buni, o sărbătoare care trebuie trăită de fiecare acolo în interiorul lui, aceasta aduce o linişte sufletească, o bucurie pentru Învierea Domnului, ne învaţă să fim mai milostivi şi cel mai important această sărbătoare este încărcată de puritate. 

      Hristos a Înviat !

                         Un material realizat de Nadina Seciu - voluntar.